Perirectita acuta. Perirectita reprezinta inflamatia acuta sau cronica a tesutului celulo-adipos peri-rectal. Afecteaza, de regula, 0,5% din populatie, iar in structura patologiilor rectului alcatuieste 15,1 %. Perirectita este o boala a maturilor. Se intalneste de doua ori mai frecvent la barbati, varsta variind intre 30-50 de ani.

Etiopatogenie. Perirectita este provocata de microflora asociata aeroba si anaeroba(colibacili, stafilococi, bacili gram-pozitivi si gram-negativi, bacili anaerobi sporogeni si nesporogeni).

Portile de intrare a florei microbiene, ce instiga perirectita, sunt diferite. Calea cea mai reala de patrundere a infectiei in tesutul celulo-adipos perirectal sunt glandele anale. si pe cale limfatica

Clasificarea perirectitei acute.

Perirectita acuta se divizeaza dupa urmatoarele criterii:

1. Dupa principiul etiologic (banala, anaeroba, specifica, traumatica).
2. In functie de nivelul sediului abceselor, plastroanelor, fuziunilor (submucoasa, subcutanata, ischiorectala, pelviorectala, retrorectala).
3. Dupa raportul dintre traiectul fistulei si aparatul sfincterian (intrasfincteriana.
4. Transfincteriana, extrasfincteriana).
5. Dupa gradul de complexitate (simpla, complicata).

Clinic, se manifesta prin dureri intense in regiunea rectului sau perineului, insotite de frisoane, slabiciune, cefalee, insomnie, inapetenta. Uneori in tabloul clinic predomina simptoame de caracter general, cauzate de intoxicatie, iar manifestarile locale trec pe planul doi. Aceasta se produce in cazurile cand procesul inflamator afecteaza tesutul celulo-adipos pelvian in forma de flegmon. Uneori simptoamele secundare ale bolii (constipatii, tenesme, dizurie), vualand simptoamele principale, fac diagnosticul dificil.

De obicei, la inceputul bolii se atesta dureri nelocalizate in perineu, febra. Pe masura delimitarii procesului supurativ si a formarii abcesului, intensitatea durerilor creste, ele devenind pulsative; bolnavii, de regula, determina zona iradierii. Aceasta perioada este de 2-10 zile. in cazurile in care nu se aplica un tratament adecvat, inflamatia se raspandeste in spatiile retrorectale adiacente, iar abcesul se deschide in rect ori pe pielea perineului. Dupa deschiderea abcesului, se atesta 3 variante de finalizare a bolii:

• formarea fistulei rectale (perirectita cronica);
• dezvoltarea perirectitei recidivante cu acutizari ale procesului inflamator;
• insanatosire.

Perirectita subcutanataPielea perineului in zona afectarii este hiperemiata, dispare pliurizarea radiala in regiunea orificiului anal. Vizual, se determina o tumefactie de forma sferica. La localizarile abcesului in vecinatatea nemijlocita a orificiului anal, ultimul se deformeaza, canalul anal capata forma fisurii, uneori biant, cauzand incontenenta gazelor, maselor fecale, eliminari de mucozitate.

Palparea acestei zone provoaca o durere violenta, uneori se constata fluctuenta. Tuseul rectal, de asemenea foarte dureros, permite de a aprecia dimensional tumeficatia de pe unul din peretii rectului in imediata apropiere de canalul anal Diagnosticul nu prezinta dificultati si se va baza pe semnele clinice, acuzele bolnavului, rezultatele inspectiei regiunii perineale si ale tuseului rectal.

Tratament. Tratamentul perirectitei acute este chirurgical. Interventia chirurgicala se aplica imediat dupa stabilirea diagnosticului, sub anestezie generala.

Principiile generale ale operatiei in perirectita acuta sunt urmatoarele:

1. Deschiderea si drenarea focarului purulent.
2. Lichidarea orificiului intern prin care focarul purulent comunica cu rectul.

Pentru deschiderea abcesului perirectal se recomanda incizii radiale si semilunare. Inciziile radiale se vor aplica in formele subcutanata si submucoasa ale perirectitei. Prin aceasta incizie se sectioneaza duetul fistulos fara traumatizarea fibrelor sfincterului intern anal. Inciziile semilunare se vor efectua in perirectitele ischiorectale, retrorectale.

Operatia in perirectita acuta subcutanata-submucoasa. In rect se va instala speculul rectal. Incizia radiala se va efectua de la linia pectinee prin cripta anala afectata spre pielea perineala, astfel sectionandu-se tunica mucoasa, linia pectinee cu fistula interna si pielea perineala, iar adancimea inciziei canalului anal se va face pana la muschiul sfincterian. Se excizioneaza in bloc pielea, mucoasa ce formeaza peretii abcesului si cripta afectata (operatie Gabriel). Dupa excizia marginilor plaga capata o forma elipsoidala. in plaga se va instala un tampon cu unguent.